Aflat în continuă dezvoltare, Bucureștiul din zilele noastre nu mai seamănă aproape deloc cu cel din urmă cu 10 ani, de exemplu. Cu atât mai mult cu Capitala de acum un secol. Cu toate acestea, deși există mulți bucureșteni care afirmă tare și răspicat că își cunosc orașul ”ca-n palmă”, sunt multe locuri de care nici ei nu au nici cea mai vagă idee.

De asemenea, istoria Bucureștiului este una fascinantă pentru cei care au răbdarea să o descopere. Pentru aceștia, și nu numai, avem și noi o grupare de curiozități, mai mult sau mai puțin cunoscute, dar care au ceva în comun: farmecul unic al Capitalei.

 

Cea mai veche gară

Atunci când vine vorba despre calea ferată, toți românii au auzit de Gara de Nord, poate cea mai cunoscută din țară. Bucureștiul este recunoscut, de altfel, pentru numeroasele sale gări, chiar dacă unele dintre ele nu mai există astăzi.

Cu toate acestea, nu Gara de Nord este cea mai veche instituție de acest gen din București, ci Filaret. Din păcate, prea puțini sunt bucureștenii care știu acest amănunt.

Primul drum public

Podul Mogoșoaiei, actuala Calea Victoriei a fost primul drum public al Capitalei. Autoritățile acelor vremuri au decis să paveze acest drum cu bucăți de lemn, dar această hotărâre a lor nu s-a dovedit a fi una deosebit de inspirată pentru că apa de ploaie nu avea pe unde să se scurgă, și prin urmare mirosul nu era unul prea plăcut pe aici.

 

Primele tramvaie, trase de cai

Cine nu a auzit de Gică Petrescu și melodia sa nemuritoare ”Du-mă acasă măi tramvai”. Și în prezent tramvaiele sunt nelipsite din București, așa că automat îți vine în minte să fredonezi câteva măsuri muzicale. Spre deosebire de cele din zilele noastre, cele de la începuturi aveau cu adevărat ”cai putere”, prin faptul că erau trase, la propriu, de frumoasele cabaline.

Cum însă pe atunci și căruțele erau o prezență constantă pe străzile Bucureștiului, nu este de mirare că mai apăreau și unele incidente neprevăzute, cum ar fi faptul că uneori caii nu prea respectau traseul și mai alergau după femele. În aceste condiții, s-a căutat o soluție, care a fost rapid găsită: castrarea armăsarilor care trăgeau tramvaiul. Evident, medicii veterinari din acele vremuri trebuiau să verifice, periodic, starea de sănătate a acestora.

 

Cea mai veche casă locuibilă

Aproximativ 250 de ani numără în spate cea mai veche casă locuibilă din București. Este vorba despre Casa Melik, care poate fi admirată și astăzi, și care te impresionează mai ales dacă te gândești la câte evenimente istorice a luat parte ca martor tăcut.

Micii au fost inventați la București

Ce ar fi grătarele la iarbă verde din zilele noastră fără vedeta lor incontestabilă, micii sau mititeii, după cum vreți să-i spuneți. Mulți consideră că ar fi vorba de ceva influență otomană în rețetă, dar adevărul este că deliciosul preparat este unul neaoș românesc și a fost inventat chiar în București, pe strada Covaci.

Descoperirea acestui fel de mâncare a fost una întâmplătoare, și se spune că un  proprietar de restaurant de pe acea stradă, exasperat pentru că avea o mulțime de clienți și rămăsese fără mațe pentru cârnați, a recurs la o măsură simplă: a pus umplutura pe grătar, iar de aici totul a mers pe repede înainte. Micii au devenit, aproape imediat, felul preferat de mâncare al multora, mai ales dacă sunt bine condimentați și însoțiți de o bere rece ca gheața.

Strada în trepte

În apropiere de Parcul Carol din Capitală se află o adevărată bijuterie, despre care nu știu prea mulți bucureșteni: strada Xenofon, cunoscută pentru faptul că este singura în trepte din oraș. De asemenea, este singura stradă pe care mașinile nu au circulat niciodată, așa că poate nu ar strica să treceți prin zonă și să o observați mai cu atenție.

Comerț cu apă

În urmă cu ceva vreme, în București era la mare preț și comerțul cu apă. Din cauză că sursele de apă potabilă nu prea erau amenajate așa cum trebuie, sau chiar suficiente, s-au găsit destui cei care făceau, de fapt, bișniță cu apa din Dâmbovița. Din păcate, acea apă era plină de microbi și murdară, așa că nu este de mirare că existau numeroase cazuri de îmbolnăviri grave, sau chiar și decese.

Cișmele la colț de stradă

Și pentru că am vorbit despre comerțul cu apă, nu putem să nu amintim de o altă curiozitate a Bucureștiului la sfârșit de secol XIX. În încercarea de a mai stopa îmbolnăvirile, dar și din alte considerente, autoritățile vremii au decis că este nevoie de… cișmele la fiecare colț de stradă. Prin urmare, au trecut imediat la fapte, și curând fiecare colț de stradă din București se putea mândri, fără dar și poate, cu cișmeaua de acolo.