Știai că un raport realizat de ANPD – Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dezabilități – arată că până în data de 30 Iunie 2019 numărul copiilor cu dezabilități a ajuns la 25.543?

Numărul copiilor cu dezabilități crește din ce în ce mai mult pe fiecare an. Cauzele sunt multiple: femeile nasc după vârsta de 30 de ani, aerul este foarte poluat, mâncarea este plină de toxine sau în familie exista boli ereditare.

În acest articol îți voi vorbi din două puncte de vedere: cel al scriitorului și cel al surorii mai mari a unui copil cu dezabilități.

Cum îți dai seama că ai un copil cu nevoi speciale

Semnele sunt destul de clare. Nu răspunde atunci când îl strigi pe nume, își pierde concentrarea repede, are dificultăți in vorbire, se adaptează mai greu etc.

În momentul în care ai cel mai mic semn de întrebare legat de copilul tău este indicat să mergi la un medic specialist. Cu cât problema este depistată din timp, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari.

Nu te speria! Indiferent de diagnostic, nu te speria. Medicina a evoluat foarte mult, tratamentele sunt diverse și se modelează pe fiecare afecțiune în parte, în funcție de copil… ți-o spun din propria experiență.

Ascultă cu atenție sfaturile medicului, urmează tratamentul ca la carte și păstrează-ți optimismul.

Faze prin care vei trece la aflarea vestii

Soc: vestea ca sora, fratele sau copilul tău este un copil cu dezabilități va fi devastatoare în primă fază.

Frica inițială se transforma apoi în negare. Unii părinți nu vor sa accepte că au un copil cu nevoi speciale. Adesea trec prin stări de depresie, teama, neputința și uneori furie.

Depresie: uneori neputința și disperarea părinților sunt greu de suportat, ceea ce duce la depresie.

Te gândești doar de ce… Sfatul medicilor este să nu te axezi pe motive, ci pe cum puteți rezolva problemele.

Tăria, îngrijirea sistematică și atenția deosebită a părinților îi ajută să își găsească liniștea, plus ca este benefică atât pentru copil cât și pentru părinți.

Acceptarea: cea mai pozitivă etapă în care părinții încep să lucreze cu copilul, să caute soluții și să gândească pozitiv.

Descoperă resurse inimaginabile de iubire din partea copilului și caută soliții pentru a îl face fericit.

Cum te porți cu un copil special

Exista dilema aceea: cum să mă port cu el? Oare înțelege ce ii spun?

Specialiștii recomandă familiei să se porte normal cu un copil cu dezabilități, să îi explice despre problemele pe care le are și să nu îl favorizeze.

Am trăit problema asta chiar eu și nu este vorba despre cum te porți, ci mai mult despre cum îi vorbești. Să îți dau un exemplu: daca îi explic varului meu, de 7 ani, de ce trebuie să își facă temele înainte de joacă, acesta înțelege perfect, însă în momentul în care încerc să îi explic surorii mele de 8 ani, trebuie să folosesc alte cuvinte, alt ton al vocii si alte gesturi mimice.

Ca părinte, frate, soră înveți repede cum să te porți, cum să îi vorbești copilului… te mulezi practic pe nevoile lui.

Dar daca ești străin de situație și nu știi cum să vorbești sau să te porți cu un copil cu dezabilități, cel mai bine ar fi să îi întrebi pe părinți sau o persoana care stă mai tot timpul cu el. Interesul va fi apreciat.

Discriminarea este o problemă pentru copii speciali ai României 

Din păcate, discriminarea este foarte prezentă, atât în viața copilului cât și a familiei și vine din partea celor mai neașteptate persoane sau locuri.

În primul rând, nu permite TU nimănui să îți discrimineze copilul. În orice situație s-ar afla, boala pe care nu el a ales să o aibă nu este un subiect de comparație, de râs sau mai rău, de marginalizare socială.

În al doilea rând, fă-ți copilul să înțeleagă despre ce este vorba cu el. Ajută-l să se cunoască și explică-i faptul că orice boală are el, POATE realiza orice își propune.

Nu îl ține izolat de frica discriminării. Da, știu că nu vrei să sufere și că vrei să fie înțeles si acceptat, dar nu îl face să trăiască în bula lui.

Nu știi cum va reacționa în parc față de alți copii sau ei fata de el? Explică-i ce ar trebui sa facă. Și dacă este nevoie, explică-le și copiilor din jur sau părinților acestora.

Iți dau un mic exemplu de discriminare pe care l-a trăit sora mea: în vara anului acesta am fost nevoiți să o înscriem la un afterschool de masă. Instituția de învățământ a refuzat-o pe motivul lipsei de locuri. Ne-am conformat, am înțeles, până în momentul în care aflăm de la prieteni că ei și-au înscris copiii perfect sănătoși la aceeași instituție. Discutând cu directoarea, care știa problema surorii mele, am întrebat-o de ce ne-a mințit. Mi s-a răspuns că nu este problema școlii de a avea grijă de ea și de a o învăța, și ca nu înțelege de ce oricine trebuie sa accepte un copil cu dezabilitați.

Răspunsul este unul simplu: toată lumea trebuie să accepte un copil cu dezabilitați, acesta are drepturi ca și un copil sănătos. Trebuie ajutat, îndrumat și acceptat.

Tu decizi daca îți vei lăsa ori nu copilul să fie discriminat.

Spune-mi ce diagnostic are ca să îți spun dacă i se potrivește scoală de masa sau scoală specială

Cred că ai văzut și ai auzit acest mesaj de interes public: “Pentru egalitate de șanse, copiii cu dizabilități au dreptul să învețe în orice școală”. Aprob, însă este foarte important diagnosticul pe care l-a primit, dar și gradul acestuia.

Copilul tău are aceleași drepturi ca și un copil sănătos, dar dacă îl înscrii la o scoală de masa crezi ca va putea ține pasul?

El trebuie învățat într-un mod sepcial, trebuie luat încet, pe înțelesul lui. Diferențele dintre o scoală de masa și una specială o fac profesorii, materia, modul de abordare a problemei și numărul de copii din clasa.

Dacă la o scoală de masă numărul copiilor variază intre 20 și 30, la o scoală specială vor fi maxim 10 copii în clasa. Da, contează pentru că se va vorbi pe aceeași limba.

Profesorii au o calificare in plus. Interacționează diferit cu copiii, vorbesc diferit cu ei, materia le este prezentata diferit. Comunitatea în care se va dezvolta este diferită.

Ține minte că indiferent la ce scoală îl înscrii, contează și activitatea de acasă. Pune-l sa dea cu mătura, roagă-l să te ajute cu mâncarea și cel mai important fă exerciții cu el – de scriere, de dicție de memorare etc.

Copiii cu nevoi speciale au un potențial foarte mare 

Mulți copii cu dezabilități au un IQ foarte ridicat, problema este ca nu se lucrează destul cu ei. Părinții nu au timp, la scoală se stă doar 5-6 ore, persoanele nefamiliarizate cu situația nu știu cum să lucreze cu ei.

In primul rând, aceștia pot avea o imaginație foarte bogata, ceea ce pentru un copil este foarte benefic. Cați dintre noi nu am avut măcar un prieten imaginar când eram mici? Imaginația construiește procesul creativității și conferă cunoștinței dimensiunea explorativă ți creatoare.

De asemenea, pot avea o minte foarte agera. Chiar dacă este greu de crezut, copiii cu dezabilități învață repede, doar că învață strict ce îi interesează. Sunt foarte fascinați de tot ce se întâmplă în jurul lor și dacă reușești să le captezi atenția cu un lucru, cat de mic posibil, vor dori singuri să încerce și să învețe.

Statul îți întinde o mana de ajutor

Autoritatea naționala pentru persoanele cu dezabilități oferă copilului o pensie speciala. Aceasta pensie este calculata în funcție de gradul pus de comisia de specialitate. Primăria de care aparține copilul oferă, de asemenea, un ajutor special.

In baza dosarului făcut de comisie copilul beneficiază de diferite gratuități: ședințe cu psiholog, psihiatru, logoped și analize specifice bolii.

Cel mai bine ar fi să mergi la primărie și să te interesezi exact ce drepturi are micuțul tău!

Și orice s-ar întâmpla, ține minte un lucru: copilul tău nu este bolnav. El este special, unic și ai mult decât orice, este minunat.