Belarus, sau Rutenia Albă, sau Rusia Albă, este un stat din Europa de Est, care și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică relativ recent, în 1991, odată cu destrămarea fostului bloc sovietic. Precum multe alte state eliberate de sub jugul sovietic fără perspective reale de conducere democrată, cu o populație și o economie decimate de cel de-al doilea război mondial, Belarus a devenit încet, dar sigur, un stat în care, contrar tuturor obiecțiilor occidentului au continuat politicile moștenite în epoca sovietică. Autorul de facto al acestui regim, deliberat mascat, este Alexandr Lukașenko, președinte al republicii încă din 1994. Determinarea lui de a rămâne la putere devine neclintită de-a lungul timpului. Suspiciunea fraudării alegerilor a fost vocală și răspicată cu ocazia fiecărui tur de scrutin, însă rând pe rând, opozanții săi au fost înlăturați sau reduși la tăcere prin metode demne de toate scenariile de film cu spioni ruși.

Stilul autoritar de guvernare, pe care însuși Lukașenko și-l descrie așa, nu a fost ignorat de occident și a atras de-a lungul timpului, asupra statului și asupra sa, oprobiul mai multor organizații și comitete cheie pentru lupta pentru drepturile omului și democrație. Anii grei de totalitarism și-au pus amprenta asupra populației iar la alegerile din 2020, aveau să anunțe un suflu nou și o binevenită schimbare.

Însă lucrurile nu au stat așa. Alegerile au fost încă odată marcate de incidente grave: peste 60 de arestări în ziua scrutinului (este vorba despre activiști, observatori, membri ai staff-urilor opoziției, dar și mai mulți jurnaliști), întreruperi ale serviciilor de internet, fortificarea clădirii administrației prezidențiale și nu în ultimul rând, fraudarea cu adevărat ostentativă a alegerilor. La anunțarea exit-poll-ului oficial, Lukașenko ieșea învingător în fața Svetlanei Tihanovski (în prezent exilată în Lituania) cu aproape 80 % din voturi, ceea ce este imposibil făcând un calcul matematic al voturilor diasporei belaruse.

Odată cu contestarea rezultatelor alegerilor de către Svetlana Tihanovski, în Belarus au început o serie de proteste roșu-albe, care au putut fi observate pe toate canalele media din August 2020 și până în prezent.

Însă ceea ce puțini cunosc este că situația din Belarus creează un dezechilibru major atât pentru statele învecinate, cât și pentru stabilitatea la nivel european și mondial. Atât SUA, UE cât și Rusia lui Putin sunt angrenate în acest foc, care cel puțin deocamdată arde mocnit. Belarus este partener al Rusiei încă din 1991, relația economică și politică a Belarusului cu Rusia presupune tratate economice, politice și strategice bilaterale, iar Rusia este principala putere care controlează Belarus, de aceea are un interes enorm de a menține actuala conducere la putere.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană a ignorat ani de zile riscul totalitarismului belorus, rezumându-se la câteva mustrări, interdicții de intrare în UE pentru președinte și câțiva înalți oficiali etc. Sfidarea oricăror tentative de redresare a situației a avut loc atunci când Lukașenko a deturnat un zbor comercial între două state membre UE și NATO, pentru a aresta un jurnalist opozant ce tranzita în zborul cu de pasageri, spațiul belorus. S-a depășit astfel orice fel de diplomație, iar evenimentul este aspru criticat și a câștigat atenția și oprobiul opiniei publice mondiale și a adus Belarusului o serie de sancțiuni, printre care interzicerea survolării spațiului aerian UE de către transportatorii beloruși, înghețarea activelor pentru peste 150 de persoane și entități  responsabile de violențe împotriva protestatarilor și interzicerea oricăror fonduri către persoanele desemnate.

Cu toate acestea Lukașenko și-a făcut destul de clară poziția și își apără cu vehemență titlul de tiran, respingând orice tratative privind dialogul. Situația rămâne astfel incertă în Belarus și în țările învecinate, precum Polonia, Ucraina și Lituania, unde forțe militare americane au demarat deja exerciții tactice, în ciuda opoziției Kremlinului.

Așadar, de o parte avem UE și SUA, care îndeamnă la dialog și redresarea pașnică a situației din zonă, iar de cealaltă parte, Belarus deține sprijinul complet și declarat al Rusiei, recunoașterea alegerilor de către Republica Chineză, precum și importante tratate cu Siria.  În acest tablou nu este greu să ne imaginăm forțele nucleare care sunt angrenate și așteaptă în umbră să izbucnească. Însă știm cu toții că democrația este un deziderat extrem de fragil încă, pentru o bună parte din Glob. Și să nu vă amăgiți că pe noi nu ne afectează această situație. Aminti-vă tratatele pe care le are România. Nu suntem și nu vom fi lăsați să asistăm pasiv.