Munții Carpați ascund o serie de mistere încă neelucidate, de la tuneluri secrete și statui inexplicabile, până la recorduri demne de luat în seamă, care au atras de-a lungul timpului sute de mii de turiști veniți în căutarea frumuseților și a senzaționalului, prezente fără doar și poate, din abundență în lanțul carpatic.

Întinși pe 1500 de km, numele lor vine de la tribul carpilor, un trib de daci despre care izvoarele spun că erau stabiliți în Moldova, în Carpații Orientali.

Poposim acum doar în Munții Apuseni, care sunt considerați cei mai frumoși și accesibili din întreg lanțul carpatic. Cel mai înalt vârf, are 1849 de m și este Curcubăta Mare, sau Vârful Bihor. Cu peste 400 de peșteri, compuși dintr-un mozaic de roci, cu predominație calcaroase și o faună diversă, printre care și specii de lilieci încă necunoscute, descoperite recent la Roșia Montana, este lesne de înțeles de ce legendele din jurul acestor munți nu sunt puține.

 

Una dintre cele mai frecvente legende este cea a uriașilor. Se spune că Decebal le-a permis uriașilor să trăiască în Apuseni, cu condiția să păzească comorile. La Hunedoara, în satul Ardeni, bătrânii susțin că pe vremuri trăia o familie de uriași care trebuiau să păzească un plug cu boi de aur în mărime naturală, ascunse într-o peșteră care a fost astupată. Aflând de comoară, un grup de flăcăi înarmați cu săbii, topoare, furci și târnăcoape, decide să purceadă în inima munților, în căutarea comorii, luând cu ei și 3 care cu boi, pentru a putea transporta comoara. Peștera era păzită cu rândul de către uriași. În lupta care a urmat, sătenii și-ar fi pierdut viața, iar uriașii s-ar fi retras cu tot cu comoara lui Decebal, în inima munților, nemaifiind văzuți de atunci. Deși infirmată de comunitatea științifică de pretutindeni, nefiind găsite dovezi incontestabile care să ateste existența lor, uriașii fac parte din cultura și mitologia fiecărui popor, ar să auzi aceste povești spuse de bătrânii locului, furat de frumusețea zonei, este cu siguranță o experiență de neuitat. 

O altă legendă a munților Apuseni este cea a Detunatei. Pe vremurile uriașilor și  zânelor, se spune că în apropiere de Buciumani, a trăit o ceată de uriași a cărei căpetenie era înverșunat împotriva zânelor. Căpetenia uriașilor avea un fiu  viteaz care, într-o zi, rătăcit fiind în pădure, s-a culcat la poalele unui brad și a observat o luminiță. Ciulind urechea, a auzit cântecul dulce al unei doine și, urmând sunetul a ajuns într-o poieniță, unde o fecioară frumoasă cânta în jurul unui foc de vreascuri. Toată noaptea , cei doi au povestit și la scurt timp, pe furiș, feciorul căpeteniei a început să se vadă cu tânăra zână. Observând că ceva este în neregulă, tatăl său l-a urmărit și văzându-și fiul în brațele zânei, cu un strigăt de ură a străpuns cu lancea corpul acesteia. Orbit de durere, fiul său i-a străpuns inima cu pumnalul. Se spune că pământul s-a deschis atunci, ieșind flăcări din adâncime, care au înghițit uriașii și zâna, iar flăcările s-au pietrificat, transformându-se în ceea ce astăzi străjuiește comuna Buciumi: Detunata Goală și Detunata Flocoasă.

În munții Apuseni există mai multe stânci asemănătoare unor altare sau sanctuare ritualice ale căror proveniență și practicalitate este încă neelucidată. În unele legende, aceste lespezi sunt denumite generic ”roșiturile”  fiindcă în nopțile cu lună plină, unii martorii susțineau că pe aceste lespezi apar dâre roșii de sânge. Deși legendele spun că dacii foloseau ritul jertfelor umane, ritualul jertfei la dacii până în timpul lui Burebista nu se susține, întrucât izvoarele atestă că erau vegetarieni, nu sacrificau animale nici pentru hrană, nici pentru practicarea ritualurilor. Se pare ca totuși, sacrificarea să fi fost o formă de pedeapsă.

Seria legendelor și ciudățeniilor din munții Apuseni poate continua la nesfârșit. Cu sute de peșteri necercetate integral sau deloc, din lipsa de tehnologie și personal, viiturile de primăvară venite din munți aduc an de an artefacte ciudate, care nu mai există în altă parte la noi în țară, sau chiar bijuterii antice realizate cu tehnologii indisponibile la vremea aceea, oase care nu au putut fi atribuite nici unui animal știut, sau peșteri în care se crede că organismul se poate regenera. Cu atâtea instrumente la dispoziție, nu este de mirare că Munții Apuseni sunt izvoare vii de legende și mistere.

Un lucru este sigur. Munții Apuseni sunt de o frumusețe rară și nu trebuie ratați în drumețiile voastre.