Așadar, ai hotărât să îți lași inima să dicteze și să îți urmezi visul… acela de a deveni bucătar. Dar drumul acesta poate părea greu, iar uneori simți că nu știi de unde să începi.

Stai fără grijă, după 12 ani de bucătărie, îț voi spune tot ce rebuie să știi pentru a deveni bucătar.

Povestea mea… mâncam când și pe unde apucam

În primul rând, cred că ar trebui să știi câte ceva despre mine… numele meu este Mihai Cristian Csillag, tocmai am împlinit 26 de ani și lucrez în bucătărie de la 14 ani.

Am făcut școala de bucătari timp de cinci ani unde am obținut diploma de tehnician în gastronomie – nivel 3 și un curs de bucătărie moleculară în Austria.

Primul loc de muncă a fost într-un hotel de 4 stele cu o capacitate de peste 300 de locuri. De luni până vineri de la 7:00 eram la școală și la 13:00-14:00 eram deja îmbrăcat în tunică de bucătar, pregătit pentru a asculta cu mult interes indicațiile bucătarului șef.

Curățam legume, le spălam, le tăiam în diferite moduri – rareori ajungeam să le pregătesc termic –, aranjam materiile prime pe rafturi conform regulilor, păstram curățenia în camerele frigorifice, în frigidere, mancam sau mai bine zis ciuguleam când și pe unde apucam, stăteam foarte mult în picioare și era foarte cald.

Vinerea, de regulă, rămâneam până la 2-3 noaptea, aveam evenimente, sâmbătă și duminică de dimineață până la final…și finalul zilei era mereu după ora 00:00.

Povestea continuă… De la spălat vase, la tigăi

“Răsplata unui lucru bine făcut este, întotdeauna, o sarcina în plus”

După câteva luni am avansat, am ajuns la porționat carne – mare lucru, crede-mă!

… dar eu chiar asta voiam deci era perfect. Aveam un talent extraordinar de a nimeri bucățile de carne la gramajul perfect.

După alte săptămâni, am avansat pe bucătăria rece – salate și deserturi, apoi la supe și ciorbe, la montat și decorat preparate și după muuult timp, am pus și eu mâna pe tigăi – visul oricărui bucătar.

Odată ajuns acolo eram entuziasmat și mândru de mine. Totuși, față de colegii mei din clasa – care încă spălau vase și curățau legume – ajunsesem departe. Bucătarul șef era foarte pretențios și îmi plăcea enorm această calitate pentru că și eu eram și sunt un perfecționist în bucătărie… și nu numai.

Pregătește-te de sacrificii atunci cânt intri în bucătărie

Concret, nu ai nevoie de școli, de cursuri, diplome și teorie peste teorie. Și nici să apari la televizor la emisiuni culinare.

Mai mult decât orice altceva, ai nevoie de pasiune, creativitate, de talent, de ambiție, răbdare, motivație… să simți fiecare materie primă, să ai grijă de ele, să vorbești cu ele – pur și simplu -, să reziști stresului, presiunii, căldurii.

Să poți sta în picioare minim zece ore și să fii oarecum obsedat de curățenie. Bucătăria nu este așa cum o văd majoritatea. Este o meserie care cere sacrificii în adevăratul sens al cuvântului.

Mai puțină vorbă și mai multă bucătărie

Îmi aduc aminte când una din responsabilitățile mele era să țin interviurile pentru posturile din bucătărie.

Era o mare provocare pentru că “aveam ocazia” să cunosc “chefi” fabricați peste noapte, care, dacă au apărut în două cadre largi și unul apropiat la una din emisiunile culinare de la televizor sunt maeștrii în artă culinară.

Că și cum ne uitam când eram mici la filmele cu Jackie Chan seara și a două zi ne credeam mari bătăuși. Cel putin eu așa făceam….

Așadar, după cum ziceam, interviurile – cele mai grele momente din activitatea mea – din care aveam însă de învățat pentru că  fiecare venea cu povestea sa. Așa am compus și  lista de “așa nu”

Niciodată nu am fost interesat de poveșți, diplome aruncate pe masă în scârbă și discutii interminabile cu “câte și cum știu eu să fac aia și aia”. Nu! Mie îmi plac dovezile practice. Îi invităm în bucătărie, le prezentăm meniul, spațiile de producție și depozitare, vestiarele și locul de pauză.

Îi întrebam dacă sunt ok pentru ei și dacă primeam un răspuns afirmativ îi provocam să gătească orice le vine în cap, un preparat care-i reprezintă folosindu-se de materiile prime prezente în bucătărie.

Eram tot timpul atent din îndepărtare la detalii:

  • spălatul mâinilor
  • organizarea spațiului de lucru
  • folosirea corectă a tocatoarelor de plastic în funcție de materie prima
  • mânuirea cuțitelor
  • dialogurile între colegi
  • modul de preparare
  • montarea în farfurie și cum își prezintă preparatul.

Totul este important într-o bucătărie…

Îmi dădeam seama dacă omul este potrivit pentru bucătăria noastră. Omul pasionat și care face totul cu drag se vede din prima. Poate nu a gătit el cel mai gustos preparat dar a respectat niște detalii esențiale.

Despre asta vă spuneam mai sus, talentul și pasiunea sunt mai presus de diplome.

Practica înainte de școală

Sunt zeci de școli HoReCa în România cu tarife începând cu 5-600 de lei până la 7-8000 de lei.

Cu toate acestea, dacă te-ai gândit că vrei să schimbi ceva în viață și vrei să te faci bucătar, eu te sfătuiesc să mergi mai întâi într-o bucătărie ca ajutor de bucătar să vezi dacă te reprezintă, dacă te împrieteneșți cu căldură și mediul.

Mulți angajatori caută și oameni fără experiență, iar acest lucru ți-l pot garanta.

Deci ia-ți inima-n dinți, caută o unitate de alimentație publică, du-te și discuta cu patronul, vezi cum stă treaba. Echipează-te cu tunică, bonetă, șorț și cu multă răbdare.

Cu siguranță nu vei face Risotto cu trufe din prima zi, dar sigur vei curăța legume și vei face tot ce ți-am scris eu mai sus că am făcut și eu pe la începuturi.

În prima săptămâna te va durea spatele îngrozitor, îți vor amorți călcâiele și îți va fi somn… dar sigur trece și te vei obișnui.

Dacă, după această experiență, realizezi că îți place bucătăria și te simți împlinit, poți urmă și o școală din domeniu pentru a învață baza gastronomiei și pentru a obține calificare în domeniu.

Recomand cu drag Horeca School din București… nu este deloc reclamă, acolo sunt instructor și toți colegii mei sunt super-chefi-instructori care te vor învăța totul pas cu pas. Dar tu, categoric, poți căuta și alte școli după zonă, program, “ce se predă?”, buget și așa mai departe. 

Nu te aștepta la prea mult din prima zi…

Sunt un om sincer și corect și mi-ar plăcea să ajut, dacă pot – într-un mod sau altul – oamenii care chiar vor să urmeze acest frumos drum prin bucătărie.

Pentru că vreau să termin acest articol cu ceva important, îți voi prezenta patru responsabilități importante pe care trebuie să le aibă un ajutor de bucătar într-o bucătărie din România:

  • Pregătirea preliminară a materiei prime (sortat, curățat, tocat)
  • În funcție de restaurant, ajutorul de bucătar poate să debaraseze și să spele chiar și vase
  • Păstrează curățenia în toată bucătăria
  • Aranjează marfa pe rafturi și în frigidere conform metodei FIFO

… așa că nu îți crea așteptări prea mari pentru început. Învață să să accepti sfaturile celor mai vechi în bucătărie și sigur vei ajunge un mare chef!

Mi-ar pălcea să ne vedem în bucătărie! Pe curând.

Bucătăria este o artă și o plăcere… omogenizate perfect!