Acum mai bine de 4 decenii, Roman Polanski, reputatul cineast de la Hollywood ținea capul de afiș al tuturor jurnalelor de știri.  Nu pentru contribuția sa în domeniul cinematografiei (irefutabilă, de altfel) ci pentru un fapt reprobabil care avea să îl urmărească toată viața. În 1977, în timpul unei ședințe foto pe care o organizase acasă la Jack Nicholson, cu un fată de numai 13 ani, acesta îi oferă șampanie, droguri și o forțează să întrețină raporturi sexuale cu el.

Samantha Geimer, victima sa, care acum are mai bine de 50 de ani, povestește prin ce a trecut cu prilejul mai multor interviuri și de fiecare dată susține că ar prefera să retrăiască violul decât momentele în care a trebui să depună mărturie. Asta spune multe despre relația dintre societate și victimele unui astfel de act, care sunt expuse și lipsite de apărare.

Revenind la agresor, Roman Polanski, precis vă amintiți că acesta se sustrage și în prezent, executării pedepsei cu închisoarea, că a fugit din SUA după doar 42 de zile petrecute în pușcărie, precum și că toate cererile de extrădare ale Americii au întâmpinat refuzuri categorice din partea autorităților din Polonia. Desigur, știți și că a fost nominalizat și chiar a câștigat Oscarul, că nu a avut de suferit în cariera de cineast și că a colaborat de-a lungul timpului, după ce un tribunal l-a găsit vinovat de viol, cu nume sonore din Hollywood, printre care îi amintesc pe Harrison Ford, Sigourney Weaver, Johnny Depp, Pierce Brosnan, Kate Winslet. Printre apărătorii publici ai lui Roman Polanski îi avem pe Woody Allen, Whoopi Goldberg, Martin Scorsese, Kim Catrall și chiar Meryl Streep. Indubitabil munca sa ca artist, este complexă, filmele sale sunt excepționale, însă având în vedere cele întâmplate, putem vorbi de separarea omului de artist? Categoric nu! Privit din cel puțin trei aspecte, acest exercițiu este periculos și extrem de dăunător.

În primul rând ca și artist, prima responsabilitate pe care trebuie să ți-o asumi este aceea că trebuie să fii un exemplu, un model de conduită și un păstrător al integrității tuturor, prin arta pe care o îmbrățișezi. Or, exemple de vedete ca cele de mai sus, care au afișat mereu discursuri despre egalitatea în drepturi, despre drepturile victimelor abuzului, care au făcut zeci de filme pe tema asta și totodată decid să apere public un violator, dezvăluie încă o dată adevărata amploare a genului de decadență și aroganță rampantă care domnește la Hollywood.

În al doilea rând, cunoaștem cu toții privilegiile de  care se bucură regizorii, producătorii și în general, cineaștii la Hollywood. Cazul Roman Polanski nu a fost, cu siguranță izolat la vremea sa, însă decade mai târziu aflăm despre Harvey Weinstein, care în martie 2021 a fost acuzat și condamnat la 23 de ani de închisoare pentru viol și agresiune sexuală. Reputatul producător a adunat în palmares, în aproape trei decenii, nu mai puțin de 90 de victime, pe care le-a agresat sexual, printre care Gwyneth Paltrow și Angelina Jolie . Cazul Roman Polanski a creat un precedent periculos nu doar în industria filmului, ci și în societatea modernă: banii și faima te scapă de belele. Tocmai pentru că Polanski a scăpat, un alt monstru a putut să încalce timp de 30 de ani legea, să dea peste cap viețile a peste 90 de victime, care pe lângă trauma evenimentelor în sine, au dus cu sine și rușinea de a nu putea face nimic, de a le fi puse la îndoială credibilitatea, întrucât faima și puterea agresorului sunt obstacole de netrecut.

În ultimul rând perspectiva separării meseriei unei persoane, de faptele sale este un teren minat. Ca multe alte aspecte din viața noastră, pe cei mai mulți dintre noi meseria sau profesia ne definește, întrucât ne dedicăm mai bine de jumătate de existență practicând-o. A te folosi de pârghiile pe care ți le oferă activitatea, profesia sau anturajul pentru fapte reprobabile nu este doar ilegal, ci și înjositor și denigrant pentru tine ca ființă. Responsabilitatea pe care ți-o asumi în postura de persoană publică este repet, puterea exemplului pozitiv și de bune practici. Or folosirea reputației pentru a prejudicia și a vătăma în orice fel orice altă ființă ar trebui să constituie un factor agravant al speței.

La nivel mondial, datele colectate de Națiunile Unite, arată că 736 de milioane de femei (asta înseamnă 1 femeie din 3!) a fost victima unui abuz sau violențe sexuale. Din victimele abuzurilor, mai puțin de 40% raportează abuzul. În 2019, o femeie din cinci era măritată fără să fi îndeplinit 18 ani și 15 milioane de adolescente din lumea întreagă au fost victime ale sexului forțat, din care doar 1% au cerut ajutor specializat!

Cu toate datele astea, spuneți-mi, voi ați separa omul de artist în cazul Polanski?